Alunele de pădure, sursa de proteine vegetale

Acest articol este disponibil și în: English

Alunele de pădure bogate în proteine de calitate

Alunele de pădure, sursa de proteine vegetale
Image from Pixabay

Alunele de pădure sunt o sursă excelentă de proteine vegetale, fibre și magneziu. Alunele de pădure au o aromă puternică și sunt folosite pentru prăjituri, dar și pentru a face unt de alune, făină și paste. Alunele de pădure nu constituie doar o sursă de proteine de foarte bună calitate, pe lângă vitamina E, un antioxidant puternic, ele mai conțin și alte substanțe nutritive benefice sistemului imunitar.

Aluna e fructul sămânță al alunului comun (Corylus avellana), arbust care crește spontan dar este și cultivat. Fructele sunt mici și sferice sau ovoidale, câte 2-4 într-un grup, alcătuite dintr-un înveliș lemnos ce închide o singură sămânță comestibilă.

Alunele de pădure reprezintă una dintre culturile cele mai străvechi și sunt originare din Asia. Manuscrisele chinezești de acum 5000 de ani menționează alunele de pădure, ca pe o hrană sacră din ceruri. Romanii și grecii foloseau alunele de pădure în scopuri medicale. Medicul Dioscorides din Grecia Antică lăuda proprietatea alunelor de pădure de a vindeca tusea cronică și răcelile și de a ajuta la creșterea părului în zonele cu început de calviție.

Principalii producători de alune de pădure sunt Turcia, Italia, Spania și Franța. Alunul românesc este un arbust care crește mai ales la margini de pădure, acolo unde este lumină din belșug și pământ afânat. Alunele românești se coc la începutul lunii septembrie. Alunul turcesc este mai productiv, dar fructele sale nu au virtuțile tămăduitoare și vitalitatea alunului autohton.

Alunele de pădure sunt o adevărată mină de energie

Alunele de pădure, sursa de proteine vegetale
Image from Pixabay

Alunele sunt un aliment cu un înalt conținut caloric și bogat în săruri minerale. Ele conțin: grăsimi uleioase în cantități mari, proteine, zaharuri, fibre alimentare, săruri minerale ( fosfor, magneziu, fier, mangan, cupru, seleniu, etc. ), vitamine, mai ales vitamina E și în cantitate mai mică, vitaminele din grupul B și vitamina A, rășini, pigmenți și tanini.

Alunele se găsesc în comerț cu sau fără coajă, tăiate, măcinate sau prăjite și se consumă mai ales uscate. Sunt întrebuințate ca atare în cofetărie iar în industria dulciurilor ca înlocuitor al pudrei de cacao. Din alunele presate, se obține un ulei apreciat atât în alimentație, cât și în industria cosmetică.

Alunele de pădure sunt bogate în arginină un aminoacid care relaxează vasele de sânge. Aceste nucifere de pădure au cea mai mare concentrație de acid folic din toate tipurile de alune. Acidul folic reduce riscul apariției defectelor în tubul neural înainte de naștere și poate reduce riscul apariției bolilor cardiovasculare, anumitor tipuri de cancer, bolii Alzheimer și depresiei.

Alunele conțin minerale care scad tensiunea: calciu, magneziu și potasiu. Sunt o sursă bogată de sqalenta, o substanță naturală care se află și în uleiul de măsline, uleiul din germeni de grâu, uleiul de orez, uleiul de rechin și în drojdie, cu efecte împotriva cancerului și reduce colesterolul. Studiile arată că persoanele cu un nivel ridicat de colesterol care au consumat alune de pădure timp de 8 săptămâni au prezentat un nivel mai scăzut al lipidelor care formează placa arterelor (LDL) și un nivel crescut al colesterolului pozitiv (HDL), în comparație cu grupul de control.

Fructele alunului sunt o adevărată mină de energie, având o valoare calorică și nutritivă apropiate de cea a cărnii, fiind în schimb mai digerabile și total lipsite de toxicitate. Ca medicament, alunele au valoare terapeutică atunci când sunt consumate crude, neprăjite, fiind indicate pentru: anemie, creștere, colesterol mărit, diabet, fragilitate capilară, pietre la rinichi, sarcină, boli pulmonare.

Alunele de pădure, sursa de proteine vegetale
Image from Pixabay

Frunzele alunului se folosesc ca infuzie, decoct și băi, cu efect hemostatic, vasoconstrictor și tonifiant venos. Ele se recoltează în lunile iunie-iulie.

Uleiul de alune virgin constituie un tratament excelent în eliminarea teniei și împotriva infecțiilor căilor respiratorii, fiind folosit cu mult succes și în tratarea hipertensiunii arteriale. Uleiul de alune se obține prin presare la rece și nu poate fi conservat mult în timp. Uleiul de alune, are efecte tămăduitoare foarte puternice. O linguriță de ulei luată seara și una dimineața, timp de 15 zile, duce la eliminarea teniei.

Uleiul de alune conține lecitină și mulți acizi grași nesaturați: până la 83%, acid oleic și până la 25% acid linoleic. El influențează pozitiv microcirculația și penetrabilitatea pielii, atenuează luciul uleios, are efect astringent și reglează secreția de sebum. Uleiul de alune de pădure e folosit extern pentru a înlătura celulita.

Uleiul de alune are efect nutritiv și hidratant, nu usucă pielea și nu lasă o senzație grasă. Este un ulei deosebit de delicat și nu favorizează apariția comedoanelor, diminuează vergeturile, repară cicatricele, asigurând elasticitatea pielii. Este un ulei cunoscut și pentru efectele de catifelare și atenuare a semnelor îmbătrânirii. Poate fi utilizat pentru toate tipurile de ten. Se aplică 3-5 picături pe tenul curat, masând ușor. Evitați însă zona ochilor. Pentru rezultate optime, este de preferat a se aplica seara, înainte de culcare și din nou dimineața.

Făina de alune este un energizant și vitalizant de excepție. Prin zdrobirea alunelor crude în piuă sau măcinarea lor cu râșnița, se obține o făină foarte gustoasă, care poate fi amestecată cu miere și busuioc și mâncată pe pâine, sau din care se poate prepara untul de alune, mixând alunele într-un blender, până devin o pastă groasă.

Câteva recomandări în folosirea alunelor de pădure

Alunele de pădure, sursa de proteine vegetale
Image from Pixabay

Dacă sunt în coajă, alegeți alunele grele și pline. Cele decojite pot fi păstrate în locuri răcoroase și uscate aproape o lună, iar în frigider sau congelator se vor menține proaspete patru luni.

Pielița poate fi îndepărtată prin prăjire ușoară și apoi prin frecare. Alunele pot fi prăjite în cuptor, folosind o coală de hârtie de copt. În cantitate mică, se pot măcina cu râșnița de cafea.

Puteți încerca untul de alune de pădure, ca alternativă la untul de arahide. Este foarte gustos. Alunele de pădure se pot adăuga în salatele favorite și se pot amesteca în cerealele de la micul dejun. De asemenea, puteți adăuga alune de pădure, tăiate sau mixate, în iaurt. Atenție însă! Nu exagerați cu consumul lor, 100 g de alune au 650 kcal.

Trebuie să citești și ...

Îți recomandăm să citești și ...