Ardeiul iute, excitant digestiv
Ardeiul iute se cultivă în România pe cca 15.000 de ha. Ardeiul iute este recunoscut ca fiind leguma cu cel mai mare conținut de vitamina C. Ardeiul iute este originar din America de Sud și Centrală, amintit chiar de către medicul lui Cristofor Columb, Chanca, în timpul celei de a doua expediții din 1494, care arată că, sub numele de Agi, era folosit de indigenii din Hiapaniola.
Ardeiul iute, a fost adus în Europa, la începutul secolului al XVI-lea și descris amănunțit de Clusius în 1584, ca fiind una dintre legumele de mare importanță și totodată cu o mare variabilitate. Cele mai importante varietăți sunt: gogoșarul, ardeiul gras, ardeiul lung, ardeiul cireașă, ardeiul iute de Cayenne.
După altă clasificare ardeiul gras, gogoșarul și ardeiul lung ar intra în subspecia Microcarpum. Cel mai important din punct de vedere medical, este ardeiul iute, cunoscându-se faptul că Szent Gyorgy a fost răsplătit cu un premiu Nobel pentru obținerea pentru prima dată a vitaminei C, tocmai din ardeiul iute.
Ardeiul iute, principalii constituenți
Ardeiul iute are un conținut redus de proteine și hidrocarbonate. Conținutul de vitamina C este remarcabil, cca 150 mg% și vitamina A, B1, B2. Ardeiul iute conține o substanță iritantă, revulsivă, numită capsicină.
Ardeiul conține glucide, în funcție de soi sau de varietate, glucoză, fructoză, zaharoză, amidon, precum și hemiceluloză, substanțe pectice, celuloză în fructele verzi și fructele uscate.
Ardeiul mai conține lipide și carotenoide, precum și mici cantități de ulei volatil. Conține mici cantități de sodiu, potasiu, calciu, fosfor și fier, iar dintre microelemente sunt prezente Mn, Cu, Co. Conținutul în vitamina C, se pare că este cel mai mare în comparație cu orice plantă, sau fruct, cca 150 mg%. Sunt prezente vitamina B1, B2 și vitamina A. Ardeiul iute conține o substanță iritantă, revulsivă, capsicina.
Ardeiul iute, recomandări terapeutice
Intern. Ardeiul iute este recomandat persoanelor care vor să se dezobișnuiască de consumul băuturilor alcoolice. Tinctura de ardei iute, este recomandată în curele de dezalcoolizare.
Pentru cura de dezalcoolizare, se prepară o tinctură din 20 g ardei macerați 7-8 zile în 100 ml alcool, utilizată astfel: 1-30 picături într-un ceai amar ( ex. de lichen de piatră, anghinare, unguraș, schinel, țintaură ), luate în locul băuturilor alcoolice.
În afară de proprietățile vitaminizante comune tuturor varietăților de ardei, celelalte utilizări se datorează proprietăților iritante ale ardeiului iute. Este un excitant digestiv, util în dispepsii atone, însă reversul este contraindicația pentru gastrite, ulcere, hemoroizi, stări digestive și afecțiuni pe care le agravează.
Extern. Datorită proprietăților iritante, este revulsiv și ruberfiant, fiind recomandat în lumbago, algii reumatice, crampe musculare, entorse. Tot prin efectul stimulent se recomandă în oboseala corzilor vocale și în angine.
Ardeiul se consumă ca atare, în salate sau diverse mâncăruri. Decoctul de 1-2 ardei iuți la 100 ml apă, se face gargară pentru oboseala corzilor vocale. Contra anginei, se fac aplicații pe gât cu ardei iute mărunțit și încălzit.
Cosmetică. Tinctura de ardei iute este un tonic capilar foarte energic. Prin efectul revulsiv, circulația sangvină în zona capilară este stimulată, provocându-se o irigare mai bună, o troficitate crescută la nivelul rădăcinii firului de păr.
