Conștiența -„ia totul, așa cum vine”
Conștiența momentului prezent, se traduce prin expresia: „nu trebuie să mă atașez de nimic, considerând că este al meu sau mă reprezintă”. Conștiența înseamnă că nimic din cele cu care ne identificăm, nu pot fi realmente numite ale noastre. Putem considera corpul nostru asemenea unui vehicul fizic, iar fiecare atom care îl alcătuiește, este doar un împrumut temporar din mediul înconjurător.
În decursul unui an, aproape fiecare atom, pe care îl numim, în mod curent, al nostru, nu se va mai afla în limitele pielii noastre. Gândurile noastre, nu sunt de fapt, gândurile noastre. Ele sunt parte a minții colective. La fel se întâmplă și cu emoțiile noastre. Fiecare emoție pe care ai avut-o vreodată, exaltare, disperare, bucurie, frustrare, extaz, invidie, a fost trăită de oameni, încă de la începutul omenirii.
Nici măcar o moleculă, nici un gând, nici o emoție, pe care le-ai avut vreodată, nu au fost numai ale tale. Noi toți suntem o parte dintr-un plan mai mare. Suntem petice din câteva fire, în infinita țesătură cosmică de energie, transformare și inteligență.
Teoria budistă recunoaște că toate stresurile în viață provin fie din dorința de acaparare, fie din aversiune. Când te atașezi de ceva, fie el un obiect material, o poziție socială sau o relație, îți limitezi conștiința și accelerezi bolile și îmbătrânirea.
Accelerezi îmbătrânirea deoarece, la un nivel subtil, fiecare atașament este însoțit de teamă, teama de pierdere, teama de a pierde controlul, teama de a pierde aprobarea celorlalți. Atunci când evocăm teama, ne situăm în fiziologia stresului, care accelerează îmbătrânirea biologică.
Conștiența, deschide infinite posibilități
Mintea noastră înclină să se orienteze către ceva ce sperăm că ne va aduce plăcere sau de a se îndepărta de ceva de care ne temem sau ne provoacă durere. Datorită acestor tendințe sau înclinații suntem incapabili să rămânem în momentul prezent.
Atunci când te gândești în afara momentului prezent, pune-ți întrebarea: „ce nu este în regulă cu acest moment?” Vei observa că există doar două posibilități: fie că i te opui, fie că nu ești în el. Dacă i te opui, lasă-te în mod conștient în voia lui, acum și aici. Dacă nu ești în el, revino încet în prezent. Deschide-te către infinitele oportunități pe care ți le oferă momentul prezent.
Poți cultiva conștiința momentului prezent, prin exersarea unei stări de observare activă, mutându-ți atenția de la ceea ce este observat, către mărturia tacită, a tot prezentă, a observației. În miezul observației, revin-o la sinele tău.
Dacă te identifici ca fiind președintele unei companii, managerul sau proprietarul unor obiecte de lux, sentimentul tău de sine depinde de o sursă externă. Acest factor de putere, derivă din atașamentul tău față de sursa externă, cont în bancă sau relație. Atunci când încetează atașamentul, față de factorul putere, încetează și puterea și sentimentul tău de sine.
Opusul factorului de putere, vine din legătura ta interioară cu spiritul. La baza tuturor observațiilor și experiențelor de viață, a tuturor atașamentelor față de oameni, situații și circumstanțe, se află domeniul conștiinței observației a-tot-prezente. Acesta este adevăratul tău sine, acesta este Spiritul tău.
În observarea activă, îți muți atenția de la orientarea spre țel, la orientarea către proces. Devii complet flexibil. Nu mai ești atașat de rezultat. Te simți confortabil pe tărâmul incertitudinii. Când spiritul este punctul tău de referință interior, nici nu anticipezi, nici nu opui rezistență, permiți pur și simplu.
Când o apuci pe un drum, intenționezi să ajungi la o anumită destinație, dar, dacă pe drum îți apar oportunități mai interesante, atunci ai atitudinea interioară flexibilă de a te lăsa dus de curent. Este un proces care poate fi sintetizat astfel: „ia totul așa cum vine”. Procesul devine însuși țelul.
Ori de câte ori alergăm după ceva, sau ne retragem, anticipăm sau opunem rezistență, este bine să ne îndreptăm atenția către sinele nostru care stă și observă. În acest proces simplu de întoarcere la sine, tu revii la momentul prezent.
Momentul prezent este ușa către tărâmul posibilităților infinite. Momentul prezent este caracterizat prin flexibilitate infinită. Trăind conștiența clipei prezente, oprești îmbătrânirea.
Când evocăm teama, punem în mișcare fiziologia stresului care accelerează îmbătrânirea biologică. Trebuie să renunțăm la această teamă, pentru a opri îmbătrânirea și chiar unele boli asociate. Este bine să renunțăm la rezistență și să acceptăm schimbarea, pentru o minte și un corp sănătos.
