Hreanul, planta medicinală
Hreanul ocupă un loc important în medicină și alimentație. Încă din cele mai vechi timpuri hreanul era considerat o plantă medicinală de excepție, fiind inserat în unele farmacopei. Ierburile amare de la Cina cea de Taină sunt simbolizate, uneori, de Paști, de un singur aliment: hreanul.
Rădăcina de hrean are proprietăți stimulente. Între excitant, stimulent și iritant este numai un pas, în funcție de cantitatea de hrean pe care o ingerăm. Depășind dozele moderate sau medii, putem ajunge la efecte nedorite, precum, iritații ale parenchimului rinichilor, ale mucoasei gastro-intestinale și ale sistemului nervos.
Hreanul este contraindicat persoanelor care suferă de hemoroizi, hemoptizie, dereglări de ritm cardiac și stări congestive. Într-o măsură mai redusă se utilizează și frunzele, fiind un bun conservant natural pentru murături.
Hreanul conține protide, hidrați de carbon, săruri minerale de sodiu, potasiu, calciu, fosfor, vitamina A, B1, niacină și vitamina C. Pe lângă aceste substanțe comune multor fructe și legume, hreanul mai conține glicozizi sulfurați, mirozina (o enzimă care se eliberează prin raderea rădăcinii, formând mirozinat de potasiu). Mai conține mici cantități de ulei volatil și acizii clorhidric, sulfuric, carbonic, silicic și substanțe antibiotice.
Medicina tradițională recomandă hreanul
Medicina tradițională, recomandă hreanul ca adjuvant în afecțiuni cardiace, cardiopatie ischemică, angină pectorală și hipertensiune arterială. Hreanul excită mucoasele și intensifică secrețiile salivare și gastrice, fiind tonic aperitiv și stimulent gastric în anemii, lipsă de poftă de mâncare precum și în gastrite hipoacide. Hreanul are un efect diuretic marcant, fiind utilizat cu succes în hidropizie, gută, reumatism, având un efect antilitiazic. Nu se recomandă în afecțiuni renale acute.
Hreanul este utilizat și în terapia aparatului respirator, precum astm și bronșită. Ca antiparazitar, hreanul, are o acțiune tenifugă remarcabilă. Hreanul proaspăt ras, utilizat extern are proprietăți revulsive. Aplicațiile externe cu hrean, ameliorează inflamațiile articulare, nevralgiile de natură reumatică, nevralgiile intercostale și dentare, ajutând chiar și la combaterea migrenelor.
Hreanul este utilizat în bronșite acute, pneumonii și gripe. Prin efectul revulsiv, prin afluxul de sânge la nivelul gingiilor, poate fi un adjuvant prețios în paradontoză. Datorită efectului antiseptic, se recomandă în igiena bucală, sub formă de apă de gură. Este recomandat și în combaterea degerăturilor iar în cosmetică este un remediu bun contra pistruilor.
Rețete cu hrean pentru sănătate
Hreanul poate fi consumat ca atare pentru condimentarea mâncărurilor iar pentru combaterea teniei se recomandă să fie adăugat în salate alături de ceapă și fructe crude. Infuzia din 15-20 g la litrul de apă, se lasă la macerat 12 ore, se iau 2 căni pe zi, între mese.
Vin tonic și antianemic. Se macerează timp de 24 ore, 30 g de hrean ras, la 1 litru de vin. Se strecoară și se ia câte un pahar de 50 g înainte de mese.
Sirop pentru copiii anemici, limfatici, fără apetit. Tăiem rădăcina de hrean în rondele fine, adăugăm zahăr, iar sucul care se formează, se administrează acestora câte o lingură pe zi.
Adjuvant antireumatic. La 1/2 lapte fierbinte, se adaugă 2 linguri de hrean ras și se lasă la macerat timp de o oră. Se bea dimineața, fiind excelent în ameliorarea durerilor reumatice.
Cardiopatie ischemică, angină pectorală, hipertensiune. Se face o cură cu hrean și miere. O lingură de hrean ras, cu o lingură de miere, se omogenizează și se ia treptat, cu lingurița, dimineața cu o oră înainte de micul dejun. Cura durează 30 de zile, repetându-se cu pauze de câte două luni, de 4 ori pe an, timp de 3 ani.
Bronșită, gripă și congestie pulmonară. Se fac cataplasme cu hrean ras care se aplică pe torace.
Reumatism și inflamații. Se fac băi locale sau generale cu făină de hrean (sau făină de muștar), ținându-se făina într-un săculeț de tifon peste care se toarnă apă caldă de 25-30 de grade Celsius. Se calculează o linguriță cu vârf la un litru de apă. Săculețul se agită în apă, iar baia durează 25-30 minute.
Afecțiuni reumatismale. Se fricționează zona cu tinctură de hrean. Se face un amestec din 20 g hrean ras și 100 ml alcool și se lasă la macerat timp de 2 săptămâni.
Paradontoză. Mestecarea unei rădăcini în fiecare zi, este un adjuvant remarcabil în paradontoză. Se mai poate prepara și o apă de gură antiseptică din: 20 g frunze hrean, la 100 ml alcool, care se lasă la macerat timp de 10 zile. Această tinctură din frunze de hrean aduce rezultate remarcabile în tratarea paradontozei.
