Leușteanul nu trebuie să lipsească din grădină

Acest articol este disponibil și în: English

Leușteanul condimentul de bază în ciorbele noastre

Cine nu adoră mirosul ciorbelor în care adăugăm leușteanul la final? Leușteanul, nu este doar un condiment pentru mâncăruri, el este o plantă minune, cu nenumărate calități terapeutice. În aceste momente, este bine să valorificăm orice palmă de pământ și să cultivăm aceste plante care ne aduc avantaje multiple.

Leușteanul este originar din zona mediteraneană, unde se întâlnește și astăzi în stare sălbatică. Această plantă minunată, era cultivată încă de pe vremea romanilor, atât pentru proprietățile lor condimentare, fiind întrebuințate frunzele, cât și în scopuri medicinale (semințele, rădăcinile și frunzele).

Recomandările terapeutice

Leușteanul nu trebuie să lipsească din grădină
Image from Pixabay

Leușteanul – Livisticum Officinale Kock. Toate părțile plantei conțin ulei volatil, constituit din terpineol și alte terpene, numeroși acizi, între care acidul acetic și benzoic. În special tulpina și rădăcina conține grăsimi, gumirezine, taninuri, săruri minerale și diferiți acizi organici.

Toate părțile plantei, dar îndeosebi rădăcinile, măresc simțitor diureza, favorizând eliminarea clorului și a compușilor azotați, fapt care determină recomandarea lor în edemele cardio-renale.

Leușteanul este hipotensiv, având și acțiune sedativă în special în tulburările de natură neurogenă. Favorizează expectorația, fiind benefică în afecțiunile aparatului respirator. Asupra aparatului digestiv acționează prin normalizarea scaunelor, atât în caz de constipație, cât și în scaunele neregulate.

Datorită proprietăților carminative, are rol în creșterea secrețiilor salivare și gastrice, deci se recomandă și ca tonic-aperitiv. Reglează ciclurile menstruale, manifestând un efect emenagog. În special rădăcinile și semințele se recomandă pentru băi fortifiante, iar frunzele sunt utilizate pentru ulcerații și în aplicații locale.

Cum întrebuințăm leușteanul

Frunzele se consumă ca atare în preparate culinare (ciorbe, ceaiuri). Pentru ceaiuri, se fac infuzii din 2 lingurițe de frunze la o cană de apă, câte 2 căni pe zi.

Infuzia din semințe: 1/2 linguriță la o cană de apă, 2 căni pe zi.

Decoctul din rădăcini, cu o linguriță la o cană de apă, 2-3 căni pe zi. Pulberea din rădăcină uscată, 2-3 vârfuri de cuțit pe zi.

Tinctură din 20 g frunze sau rădăcini macerate 10 zile în 100 ml alcool de 70 grade, se iau 20-25 picături de 2-3 ori pe zi. Multă sănătate!

Trebuie să citești și ...

Îți recomandăm să citești și ...