Mierea aliment și medicament
Am observat cu toții că mierea poate lecui unele suferințe și în același timp să îndulcească bucatele. Un subiect tare drag mie, apicultura, cu o experiență de peste zece ani în domeniu, la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultură, alături de renumiți doctori, profesori, farmacologi, multi dintre ei din păcate nu mai sunt printre noi, am studiat și experimentat împreună, diverse medicamente, pentru albine și produsele stupului. Este nevoie de pasiune și multă determinare să lucrezi cu aceste ființe minunate, albinele. Ele reprezintă viața, fără de care noi nu putem supraviețui.
Romanii foloseau mierea pentru dureri de gât, boli de piele, boli de stomac și pentru vindecarea rănilor. Mierea este o substanță dulce produsă de albine, din nectarul florilor sau din diferite secreții dulci ce provin din alte părți ale plantei. Aceste secreții sunt colectate, transformate și amestecate cu substanțele proprii albinei, după care sunt depozitate în fagure sub formă de miere. Pentru 1 kg de miere, albinele transportă și prelucrează în stup 3-4 kg de nectar.
Mierea conține: apă 16-20%, glucide 75-79% (fructoză, glucoză, zaharoză), proteine 1%, 12 aminoacizi: leucină (un aminoacid esențial care nu poate fi produs de organismul uman, de care se pot bucura în mod special sportivii, pentru creșterea masei musculare, dar și pentru pierderea de grăsime corporală și supliment nutritiv pentru regenerarea mușchilor obosiți. Alți aminoacizi: alanină, metionină, enzime, substanțe universale, calciu, magneziu, fier, cupru, mangan, clor, potasiu, fosfor, aluminiu și vitamine din grupul B (B1, B2, B6, acidul folic), substanțe aromatice, acizi organici (acid lactic, citric, malic), unii compuși ai azotului, flavoane, flavonoide, fitohormoni, grăunțe de polen, factori antibiotici.
Mineralele conținute în miere provin din solul în care cresc plantele, iar prin vasele acestora, ele trec în nectar, substanța de bază pentru albine în producerea mierii, de aceea mineralele din miere variază în funcție de tipul plantelor din care a rezultat și de solul în care respectivele plante cresc.
Mierea are proprietăți energizante, tonifiante, aperitive, sedative, laxative, expectorante, antiseptice, diuretice, antianemice, emoliente, cicatrizante, de fixare a calciului, de creștere a nivelului de hemoglobină.
Mierea – indicații terapeutice
Valoarea terapeutică a mierii este determinată de câțiva factori precum: natura zaharurilor sale, prezența polenului și a lăptișorului de matcă în miere, precum și de prezența antibioticului din corpul albinei. În urma cercetărilor s-a demonstrat că mierea este un produs complet steril și nu conține nici o formă vegetativ bacteriană.
Mierea este bine să fie consumată de persoanele sănătoase, indiferent de vârstă pentru creșterea rezistenței fizice, combaterea oboselii, suplinirea unor deficiențe alimentare, ameliorarea digestiei, recuperarea mai rapidă după un efort fizic, în special pentru sportivi.
Mierea are indicații terapeutice în cazul asteniei, anorexiei, în slăbire, în stări carențiale, constipație, ulcer gastrointestinal, infecții intestinale, insuficiență hepatică, anemii, boli de inimă, faringite, laringite, afte, sinuzite, tuse, bronșite, nevroze, plăgi infectate, prurit (prin aplicații externe).
Proveniența mierii și indicațiile terapeutice
Mierea de salcâm are un rol antiseptic, calmează tusea, tratează astenia și nevrozele.
Mierea de tei conține farnesol, un antiseptic recomandat în bronșite, insomnii și nevroze.
Mierea polifloră și în special cea de roiniță, este bogată în citrol și geraniol și are rol antiseptic și sedativ.
Mierea de mentă conține mentol, uleiuri eterice și poate fi utilizată ca slab analgezic, carminativ, tonic și antiseptic, foarte eficientă în problemele digestive și un bun calmant în diskineziile biliare.
Mierea de trifoi, conține flavonoizi, uleiuri esențiale, compuși fenolici și este folosită ca diuretic, antiseptic și expectorant.
Mierea de conifere, conține săruri minerale cu acțiune antiseptică, antiinflamatoare, diuretică și laxativă.
Mierea de levănțică are acțiune benefică în astmul bronșic și emfizemul pulmonar.
Mierea de rozmarin, este ideală în boli ale căilor respiratorii.
Mierea de cimbrișor, este foarte benefică în boli bronhopulmonare și digestive.
Mierea de castan dulce, este benefică în boli ale venelor.
Mierea de faguri, are o valoare biologică ridicată prin conținutul de vitamina A din ceară. Cu mierea de faguri putem trata afecțiuni precum: înfundarea vaselor, sinuzite, dar și pentru igiena cavității bucale.
Mierea monofloră, este foarte apreciată pentru proprietățile sale terapeutice. La noi în țară o găsim în cantități reduse.
Mod de administrare în diferite afecțiuni
Mierea simplă sau cu adaos de propolis (2%) este indicată în cardiopatia ischemică, angina pectorală de efort, infarctul miocardic vechi, insuficiență cardiacă, aritmia extrasistolică, unele suferințe digestive în care zahărul este greu de suportat de mii de bolnavi. Mierea simplă sau cu adaos de propolis este un excelent adjuvant în tratamentul anemiilor, datorită aportului de fier, calciu și magneziu. Se face o cură de 15 zile pe lună cu două lingurițe pe zi, dimineața și seara.
Pentru normalizarea tensiunii arteriale, îmbunătățirea digestiei și reducerea cantității de acid gastric, se ia regulat câte o linguriță de miere dimineața cu o oră înaintea micului dejun, o linguriță la două ore după masa de prânz și o linguriță după cină. Pentru combaterea insomniei, se ia câte o linguriță de miere după fiecare cină.
Remediu contra tusei, folosit de multe generații, foarte eficient și astăzi, se prepară astfel: se fierbe o lămâie la foc potrivit timp de 10 minute. Prin fierbere, lămâia se înmoaie, astfel că se va obține o cantitate destul de mare de suc și în același timp se înmoaie și coaja. Lămâia se taie în două și se stoarce bine într-un pahar. La sucul obținut se adaugă 2 linguri de glicerină. Amestecul obținut se agită bine, apoi se umple paharul cu miere. Doza de sirop contra tusei se fixează după nevoi, ajungându-se la 6 lingurițe pe zi (câte 2 lingurițe după mesele principale), micșorând dozele pe măsură ce tusea cedează.
Pentru combaterea cârceilor, se administrează 2 lingurițe de miere la fiecare masă. Tratamentul durează o săptămână, dar este necesar să fie menținut într-un regim continuu, pentru că ea constituie mijlocul de împiedicare a reapariției cârceilor.
Pentru arsurile pielii, un tratament foarte eficace, constă în aplicarea ei direct pe rană. Efectele acestei aplicații fiind dispariția usturimii, formarea de bășici și vindecarea rapidă a pielii în regiunea arsurii.
Oboseala fizică și intelectuală, dispare dacă bem un pahar de apă caldă în care am dizolvat câteva lingurițe de miere.
Regimul de slăbire sau cel de îngrășare. Paradoxal, poate fi introdusă în ambele situații. Evident, dozele și modul de administrare sunt diferite în cele două cazuri. Pentru regimul de îngrășare, mierea constituie un supliment nutritiv valoros, cu digestibilitate foarte mare, îmbogățind alimentația fără a încărca tubul digestiv. În cazul regimului de slăbire, mierea substituie cea mai mare parte a celorlalte alimente. Puțină miere la sfârșitul meselor sărace prevăzute de regimul de slăbire sau între două mese, dă senzația de sațietate și ne menține forma fizică și vitalitatea.
De reținut: unii dintre noi pot avea reacții alergice, datorită resturilor de polen pe care mierea îl conține, deci trebuie consumată cu mare grijă. Pentru rezultate benefice, este bine să procurăm mierea din surse sigure, pe care le cunoaștem (direct de la apicultori, magazine speciale, etc.), pentru că pe piață se vinde foarte mult varianta falsificată, îmbunătățită cu tot felul de adaosuri care nu mai prezintă calitățile celei naturale, dimpotrivă, ne pot aduce neplăceri. Multă sănătate!
