Povești despre cacao și ciocolată

Istoria, de la cacao la ciocolată

Se spune că semințele arborelui de cacao, au fost aduse oamenilor de Quetzalcoatl, ”grădinarul Paradisului”, conform mitologiei mexicane precolumbiene. Acest arbore de cacao, a devenit protectorul lor. Semințele de cacao se mai numeau și ”Theobroma” sau mâncarea zeilor în limba greacă. Arborele de cacao poate atinge 8 metri în 12 ani și înflorește în tot cursul anului, având aproape 100.000 flori în buchete, dar din care doar dar din care doar 0,2 % dau fructe.

Civilizațiile Maya au extras din arborele de cacao o băutură considerată sacră, ciocolata și i-au folosit semințele drept monede de schimb. Se pare că împăratul Montezuma consuma zilnic 40 de porții de ciocolată, servite în pocale din aur de tineri îmbrăcați în tunici albe. După moartea împăratului, sub palatul său au fost descoperite tone de semințe de cacao.

Drumul ciocolatei, comoara exotică

La început, conchistadorii au considerat băutura din cacao ca fiind detestabilă. Misionarii iezuiți au fost cei care au îmbunătățit rețeta indienilor care foloseau la prepararea ciocolatei piper roșu și colorant roșu portocaliu extras dintr-un arbust din America de Sud, înlocuindu-le pe acestea cu zahăr obținut din trestie, cu vanilie și cu scorțișoară.

Coloniștii spanioli au apreciat noua ”variantă” și n-au mai putut renunța la gustoasa băutură cu cacao, aducând-o cu ei în Europa. În anul 1569, Papa Pius al V-lea a declarat că, la fel ca vinul, ciocolata lichidă poate fi consumată în perioada postului.

În cursul secolului al XVII-lea, ciocolata a ”inundat” Europa, cel puțin la curțile regale, rămânând totuși o marfă foarte scumpă. În Franța, obiceiul de a bea ciocolată a fost instaurat de Anna de Austria, soția regelui Ludovic al XIII-lea și fiica lui Philippe al II-lea al Spaniei. Maria-Tereza, infanta Spaniei și soția lui Ludovic al XIV-le, a continuat această tradiție.

Unde a apărut pentru prima dată ciocolata solidă?

În anul 1674, prima ciocolată solidă și-a făcut apariția în Anglia, înlocuind, încet, încet, băutura din cacao. În secolul al XVIII-lea, întreaga Europă se delecta cu gustul ciocolatei. Fiecare popor o prepara după o rețetă proprie: englezii o amestecau cu vin de Madera, portughezii o îmbunătățeau cu ou și zahăr.

În secolul următor, pasiunea pentru ciocolată s-a tradus prin extinderea plantațiilor în colonii ( unele regiuni din Africa, Indonezia și din alte țări cu climat cald și umed ) și prin dezvoltarea unei industrii înfloritoare, rapid modernizată, pe pământurile europene.

Istoria ciocolatei este jalonată de nume celebre: olandezul Van Houten, elvețienii Suchard și Kohler, britanicul Cadbury, francezul Poulain. În secolul XIX s-au produs două transformări importante în istoria ciocolatei. În 1847, o companie engleză a creat un proces tehnologic de solidificare a ciocolatei, iar doi ani mai târziu, elvețianul Daniel Peter s-a gândit să adauge un ingredient nou: laptele.

La scurt timp, o nouă invenție a marcat istoria ciocolatei: temperatura de topire mai scăzută decât cea a corpului uman. Așadar, ciocolata se topește în gură și la figurat, dar și la propriu. Ciocolata neagră se topește la 34 – 35 grade Celsius, în timp ce pentru ciocolata cu lapte este nevoie de o temperatură mai scăzută cu câteva grade. În prezent ciocolata cu lapte este cel mai căutat sortiment, ciocolata neagră fiind apreciată doar de 5 – 10% dintre consumatorii acestui produs.

Deși ciocolata este mâncată de plăcere, consumul ei aduce beneficii extraordinare organismului. Consumul de ciocolată (cacao), mai ales cea amăruie, are efecte benefice asupra sistemului circulator. Alte studii au fost efectuate pentru a dovedi efectele anticancerigene, de stimulator cerebral și inhibitor al tusei.

În ciuda beneficiilor posibile, consumul excesiv de ciocolată poate favoriza obezitatea și apariția diabetului zaharat. Un studiu prezentat de BBC a arătat că în timpul topirii ciocolatei în gură, creierul uman cunoaște o creștere a activității energetice, iar ritmul cardiac crește mai mult decât în timpul unui sărut pasional și senzația durează de patru ori mai mult.